Rolul rețelelor sociale în hărțuirea online: aliat și dușman

Este "mai ușor", "mai comod", "mai sigur". Probabil că ți-ai spus vorbele astea de fiecare dată când ai decis să trimiți un mesaj pe WhatsApp în loc să suni. Din confortul camerei tale simți că poți controla interacțiunile cu ceilalți. Dacă ieși, te supui imediat riscului de a pierde:

                             timp;                                             energie;                                                   bani (ocazional)

Într-adevăr, spațiul personal devine din ce în ce mai convenabil și nu doar pentru tine. Câteva cifre orientative? La ora actuală, la nivel global:

• 60% folosesc internetul;
• 50% folosesc cam aceleași rețele de socializare ca tine;
• 53% cred că internetul face bine relațiilor lor.

Este firesc să îți dorești să interacționezi cu alții, chiar și online. Toți oamenii au nevoi afective și sociale, care, dacă sunt satisfăcute, contribuie la starea noastră generală de bine. Aristotel a spus:

"Prietenul este un alt eu. Fără prietenie, omul nu poate fi fericit."

Chiar dacă internetul nu a apărut cu scopul principal de a ajuta oameni să se "conecteze", iată că astăzi este un spațiu social, utilizat și pentru a stabili relații. Eu fac asta, prietenii mei fac asta și o faci și tu. Revenind la convingerile tale, poate că este "mai ușor" și "mai comod", dar ești convins că e "mai sigur"?

Problema nu este că intri pe aceste rețele de socializare, ci faptul că ele sunt adeseori cea mai bună ascunzătoare a oamenilor ce nu au aceleași intenții bune ca ale tale. Facebook, Instagram și altele pun automat o mască peste identitatea noastră reală. Pe contul nostru nu suntem noi 100%, ci numai o parte, cea pe care ne convine să o arătăm. Ăsta este primul lucru pe care trebuie să-l știi și să-l accepți. Așa cum tu nu dezvălui tot sau chiar maschezi anumite defecte, la fel fac și oamenii cu care interacționezi acolo. Resursele pentru a menține această mască? Simple și la îndemână:

• emoji în loc de cuvinte clare;
• pictograme animate în loc de contact vizual;
• notificări sonore în loc de vocea proprie;
• chattul, care permite răspunsul întârziat sau total absent (vezi faimosul seen).

La asta mă refer când spun că internetul nu este întotdeauna mai sigur decât interacțiunea față în față.

Pentru a găsi oamenii cu intenții rele, este necesar să cunoști comportamentele lor și aceste "ascunzători" pe care ți le-am înșirat mai sus.

Nu ești protejat evitând orbește pericolul, ci doar dacă știi să-l recunoști ca să-l eviți subtil și fără panică, astfel încât să nu-i dai de înțeles "prădătorului" că ești "pradă". Nu, nu ești pradă. Ești un utilizator informat și responsabil, care știe pentru ce folosește această rețea.

Atâta timp cât controlul este la tine, internetul îți rămâne aliat.