Cum te aperi emoțional în timp ce te aperi legal

Autor: Palău Bianca-Maria

În acest articol, vom explora cum să-ți protejezi sănătatea emoțională în timp ce îți revendici drepturile legale. Vei găsi strategii practice pentru a face față stresului, pentru a căuta sprijin și pentru a rămâne puternic pe parcursul unui proces care, deși dificil, este necesar pentru a te apăra și pentru a pune capăt hărțuirii. Tu ai dreptul să te simți în siguranță – atât online, cât și în viața de zi cu zi.

Site-urile de dating online oferă instrumente de comunicare contextuală care diferă, dar nu sunt inferioare instrumentelor contextuale folosite în interacțiunile față în față. Se dovedește posibilitatea legării unor conexiuni emoționale și împărtășirii emoțiilor în mediul online (Farrer, Gavin, 2009). Scarduzio și colaboratorii lui la cercetare (2017) ne arată faptul că site-urile de socializare sunt locuri în care oamenii se conectează, dar uneori, ceea ce începe ca un flirt sau o conversație poate deveni o formă de hărțuire sexuală online. În plus, hărțuirea care începe pe rețelele de socializare poate continua și în viața reală, mai ales dacă hărțuitorul și victima se cunosc.

Fiecare canal de comunicare are capacități diferite în sprijinul transmiterii informațiilor, în termeni precum cât de rapid se poate oferi feedback și varietatea simbolurilor prin care se pot transmite și descifra emoțiile, atitudinile, interesul. Aceste caracteristici diferite ale modalităților de comunicare influențează abilitatea lor de a sprijini sincronizarea dintre cei care interacționează și implicit posibilitatea punerii bazei unei conexiuni emoționale de orice tip (Ishii, Lyons, Carr, 2019). Despre cum funcționează tehnologia și toate instrumentele utilizate în rețelele de socializare, cu siguranță tu știi mai bine.

Tot Scarduzio și colaboratorii lui la cercetare (2017) vin și ne spun faptul că victimele hărțuirii sexuale reacționează diferit, folosind strategii de coping pentru a face față situației și a înțelege ce se întâmplă. Ni se atrage atenția asupra faptului că hărțuirea sexuală online poate cauza probleme emoționale și de sănătate, mai ales în rândul adolescenților și tinerilor, iar femeile sunt cele mai afectate de acest fenomen.

Gestionarea hărțuirii sexuale este un proces complicat și repetitiv, care implică trecerea prin strategii emoționale, active și pasive, dar și strategii de rezolvare a problemelor. Persoane care au cercetat fenomenul hărțuirii sexuale în online au descoperit că victimele tind să folosească strategii pasive de coping emoțional, neapelând la fel de des la strategii de rezolvare a problemelor. Strategiile care vizează partea emoțională includ gândirea nerealistă, ignorarea situației, retragerea mentală, negarea, evitarea și învinuirea altora. Deși aceste strategii pot face victimele să se simtă mai bine pe termen scurt, pe termen lung ele rămân vulnerabile la abuzuri (Scarduzio și colab., 2017).

O strategie foarte importantă pentru a face față situației este identificare gândurilor care vă pot împiedica să luați acțiune pentru a vă proteja și înlocuirea lor cu comportamente și gânduri care să vă permită să aveți puterea să acționați, dar să și redea realitatea situației în toată gravitatea sa. Auto-vinovăția, rușinea și umilirea persistă până când victima, care poți fi chiar tu, percepe că a fost hărțuită sexual. Prin urmare, o conștientizare mai mare a definiției legale a hărțuirii sexuale trebuie să devină un obiectiv atât societal, cât și individual (Samoluk, Pretty, 1994).

Acum, hai să vedem cum acționează în mod real victimele acestui fenomen în încercarea de a se apăra emoțional, dar și legal. S-au identificat următoarele 3 situații: negarea (victima ignoră hărțuitorul), dorința de a-și face dreptate (victima raportează hărțuitorul), confruntarea/negocierea (victima blochează hărțuitorul) (Thambo și colab., 2019).

Thambo și colaboratorii săi (2019) au cercetat modul în care alte victime ale hărțuirii sexuale online reacționează la ce se întâmplă și au identificat doi factori care le împiedică să ia acțiune. Un prim factor important care împiedică victimele să raporteze abuzatorul este lipsa de încredere care caracterizează relația lor cu autoritățile. Multe dintre victime au explicat că nu au raportat cazurile de hărțuire sexuală online din cauza unei lipse generale de încredere în sistemul de raportare. Această lipsă de încredere le-a descurajat să meargă și să raporteze abuzul, din cauza experiențelor lor anterioare cu instituția care nu a gestionat corespunzător alte forme de abuz sau teama de victimizare, gândindu-se că nimeni nu le va crede dacă ar raporta hărțuitorul. Un alt motiv pentru care nu au raportat hărțuirea: femeile au de obicei empatie față de abuzatori.

Raportarea este considerată de victime o ultimă soluție, atunci când toate celelalte opțiuni au fost epuizate sau nu ar putea ajuta. Majoritatea victimelor oricărei forme de violență sexuală, fie că este vorba de hărțuire sexuală sau viol, preferă, de obicei, să rămână tăcute despre incidentele traumatice pe care le experimentează. Aceasta nu se referă doar la faptul de a nu raporta autorităților, ci și la reticența de a vorbi despre aceste evenimente chiar și cu alte persoane din jurul lor. Alegerea de a rămâne tăcută poate fi văzută ca cea mai bună cale de a face față situației (Thambo și colab., 2019), dar nu este așa. A vorbi cu cei din jur te poate ajuta să-ți aduni resursele interioare necesare pentru a lua acțiune și implicit, îți oferă un sprijin de care ai neapărată nevoie. Dacă ar veni vreodată un prieten la tine cu situația prin care tu treci acum, nu ai face tot ce poți să-l ajuți și să-l asculți, să-l susții?

În esență, victimele hărțuirii sexuale găsesc cel mai ușor sprijin social din partea familiilor sau prietenilor apropiați. Aceste persoane de încredere sunt adesea cele care oferă victimei sfaturi privind cursul final de acțiune în gestionarea experienței de hărțuire sexuală. Această strategie de a căuta sprijin mental din partea membrilor familiei și prietenilor este una dintre cele mai frecvent alese de femei pentru a face față hărțuirii. Comparativ cu confruntarea directă cu hărțuitorul sau raportarea incidentului, această strategie provenind în mare parte din dorința de a nu crea probleme sau conflicte, dar și din lipsa resurselor de care dispune victima pentru a căuta ajutor (Thambo și colab., 2019).

În concluzie, în timpul unei proceduri legale, mai ales când ești tânăr și implicat direct ca victimă, este esențial să îți protejezi nu doar drepturile, ci și starea emoțională. Procesul poate fi lung, complicat și încărcat emoțional, dar există strategii care te pot ajuta să te aperi pe ambele fronturi.

Bibliografie:

Farrer, J., & Gavin, J. (2009). Online Dating in Japan: A Test of Social Information Processing Theory. CyberPsychology & Behavior, 12(4), 407– 412. doi:10.1089/cpb.2009.0069

Ishii, K., Lyons, M. M., Carr, S. A. (2019). Revisiting media richness theory for today and future. Human Behavior and Emerging Technologies, 1(2), 124–131. doi:10.1002/hbe2.138

Samoluk, S. B., Pretty, G. M. H. (1994). The impact of sexual harassment simulations on women's thoughts and feelings. Sex Roles, 30(9-10), 679–699. doi:10.1007/bf01544670

Scarduzio, J. A., Sheff, S. E., & Smith, M. (2017). Coping and Sexual Harassment: How Victims Cope across Multiple Settings. Archives of Sexual Behavior, 47(2), 327–340. doi:10.1007/s10508-017-1065-7

Thambo, S., Tshifhumulo, R., Amaechi, K.O., Mabale, N.-P. (2019). Resilience in women - strategies female students employ to deal with online sexual harassment. Journal of Gender, Information and Development in Africa. 8(2). 91-117. 10.31920/2050-4284/2019/8n2a6.