Ce ziduri întâlnesc și cum pot să le sar?!

autor: Cîrstea Maria Teodora

Pentru agresor, online ul oferă libertate absolută și acces nelimitat, eliminând toate barierele geografice, dar pentru victime, barierele par să apară la orice pas, în căutarea alinării. Fie că vorbim despre stigmatizare din partea societății, prin acuze și lipsa încrederii, sau despre lipsa suportului necesar, atât pentru vindecare psihică, cât și pentru a aplica procedurile legale, mult prea complexe și greu de înțeles pentru cineva fără experiență, aceste ziduri există și primul pas pentru a le doborî este aducerea lor în atenția publică.

Teoria sistemelor ecologice (Bronfenbrenner, 1979, cit. in Crawford, 2020) poate reprezenta o perspectivă asupra acestor bariere, deoarece considerăm că gruparea lor poate ajuta la identificarea contextului în care apar. Astfel:

• Microsistemul: Victimele se pot confrunta cu prejudecăți chiar și din partea apropiaților. Acest nivel, al relațiilor directe, ar trebui să reprezinte principala sursă de sprijin în cazul unui abuz, dar, din păcate, nu se întâmplă mereu așa. Există cazuri în care familia sau prietenii devin o sursă de retraumatizare, prin culpabilizarea victimei, iar în lipsa sprijinului emoțional, victima poate evita să mai caute ajutor.
• Mezosistemul: Nivelul interacțiunilor dintre microsisteme poate să afecteze și el negativ atunci când colaborarea este deficitară. Atunci când nu există o colaborare activă între școală și familie, elevul are cel mai mult de pierdut, iar în cazul în care acesta trece printr-un eveniment traumatic, are nevoie de tot suportul unit.
• Exosistemul: Acest nivel aduce în atenția noastră procedurile legale inaccesibile, greu de înțeles și mai greu de pus în aplicare. Povestirea celor întâmplate poate re-traumatiza victima și accentua simptomele post-traumă, limbajul judiciar necesar descurajează începerea unui astfel de demers și prejudecățile împotriva victimelor pot influența calitatea investigațiilor.
• Macrosistemul: Tabuuri culturale, stereotipuri de gen, norme religioase, toate influențează experiența victimei, făcând trăirea traumei dependentă de mediul victimei.

Acest articol are ca scop conștientizarea, totuși, nu putem încheia fără oferirea unor mijloace de combatere. Astfel, deși zidurile sunt mari, cu informațiile necesare voi sunteți și mai mari și le puteți depăși!

Bazându-ne pe teoria copingului (Lazarus & Folkman, 1984, cit. in Potâng & Popescu 2021), individul poate dezvolta strategii de adaptare pentru a depăși situațiile stresante. Aplicând această teorie la nivelurile descrise mai sus putem dezvolta următoarele strategii:

• Microsistemul: Crearea unei rețele de suport alternative. Dacă familia sau prietenii nu oferă sprijinul necesar, victima poate apela la grupuri de suport, organizații specializate sau profesioniști.
• Mezosistemul: Victima sau chiar un reprezentat (consilierul, psihologul - la cererea victimei) poate invita spre dialog familia și școala.
• Exosistemul: Există organizații ce oferă sprijin juridic, acestea pot ajuta victima pe tot parcursul procesului de apărare.
• Macrosistemul: Poți face chiar tu o diferență! Participă la campanii de informare ca voluntar, sau împărtășește experiența ta, chiar și anonim! Ajută la schimbarea acestor percepții ce incriminează victima!

Surse:
Crawford, M. (2020). Ecological Systems theory: Exploring the development of the theoretical framework as conceived by Bronfenbrenner. J Pub Health Issue Pract, 4(2), 170. doi: https://doi.org/10.33790/jphip1100170.

Potâng, A., & Popescu, M. A. (2021). Abordări teoretice ale mecanismelor de coping în psihologie. Integrare prin cercetare și inovare. (pp. 3-5).