Ce fel de om ar face asta? Înțelegerea dinamicii agresorului.

autor: Cîrstea Maria Teodora

În societatea noastră, hărțuirea online este recunoscută ca o problemă la nivel mondial. Astfel, se încearcă informarea cu privire la acest fenomen, mai mult sau mai puțin în funcție de nivelul de educație conform stadiului de dezvoltare al fiecărei societăți. Totuși, majoritatea programelor se concentrează pe explicarea acestui fenomen, dar uită să răspundă la una dintre cele mai frecvente întrebări ale victimelor: Ce fel de om ar face așa ceva?

Pentru a răspunde acestei întrebări, trebuie sa avem o imagine mai clară asupra dinamicii agresorului. Cine sunt acești agresori și mai important, cum au devenit agresori.

Foarte important de menționat, acest articol nu este menit să scuze agresorul sau să învinovățească victima. Menționăm că nu susținem normalizarea abuzului, disonanța cognitivă pentru a reduce conflictul intern pe care victima îl resimte și nici manifestarea sindromului Stockholm ca formă de atașament a victimei față de agresor. Acest articol este strict informativ și poate ajuta victimele să identifice profilul unui posibil hărțuitor atrăgând atenția asupra unor RED FLAGS! Totuși, pentru a evita eventuale daune prin interpretarea eronată a acestui conținut, vom încheia articolul prin sugerarea altor articole ce descriu comportamentele rezultate din frică, manipulare, dependență sau lipsa sprijinului extern, comportamente prin care victima, aflată adesea într-o relație abuzivă, scuză agresorul.

Până să discutăm despre agresor ca individ, este important să observăm contextul în care acesta devine agresor. Este un agresor în viața offline? Sau ecranul îi oferă curajul necesar să poarte această mască? Internetul poate să ofere mantia anonimatului. Și ce fac oamenii când nu îi poate recunoaște nimeni? Dacă îl ascultăm pe Zimbardo (1969), aceștia se dezindividualizează, un termen foarte lung, pe care, din fericire, l-a și explicat. Potrivit teoriei sale, când nu pot fi identificați, oamenii sunt predispuși să comită acte pe care într-un context social, nu le-ar face. Mai exact, anonimatul inhibă moralitatea și oamenii pot ajunge să fie chiar hărțuitori online.

Chiar dacă mediul online este un facilitator al manifestărilor agresive, nu considerăm că acestea s-ar întâmpla fără existența unor caracteristici individuale specifice agresorului. Astfel, internetul poate să fie terenul de joacă al agresorilor, dar dacă aceștia nu erau agresori, nu era terenul gol? Sau cel puțin, se jucau alt joc!

Așa că revenim la întrebarea: Ce fel de om poartă masca agresorului? Răspunsul este unul amplu, pentru că un individ se formează sub acțiunea multor factori. De când se naște până moare, toate experiențele, pe care acesta le trăiește, intră în contact cu potențialul său genetic și îi modelează acțiuni, gânduri și sentimente viitoare. Teoria sistemelor ecologice a lui Urie Bronfenbrenner (1979, cit in Crawford, 2020), explică modul în care comportamentul unei persoane este determinat de interacțiunea dintre multiplele niveluri din mediul înconjurător. Astfel, conform teoriei sistemelor ecologice avem 5 sisteme care l-au determinat pe un om să devină un hărțuitor online:

PS. Dacă teoria de specialitate este prea dificilă și plictisitoare, sari la paragraful EXEMPLUL CONCRET

1. Microsistemul reprezintă mediul imediat al unei persoane, persoanele cu care aceasta interacționează zilnic, precum familia, colegii de muncă sau prietenii. Bronfenbrenner definește microsistemul ca un "tipar de activități, roluri și relații interumane" care influențează dezvoltarea psihologică și comportamentală a individului.

2. Mesosistemul constă în interacțiunile dintre diferitele microsisteme din viața unei persoane. De exemplu, modul în care școala interacționează cu familia.

3. Exosistemul include microsisteme care nu conțin individul, dar care îl influențează indirect. Un exemplu ar fi locul de muncă al unui părinte, care poate afecta viața unui copil prin stresul resimțit de părinte sau prin lipsa de timp pentru evenimente familiale.

4. Macrosistemul reprezintă cultura și structura socială generală, influențând modul în care microsistemele și mesosistemele interacționează. Bronfenbrenner discută despre cum cultura familiei se dezvoltă în cadrul microsistemului și cum aceasta este influențată de contextul mai larg al societății.

5. Chronosistemuladaugă dimensiunea temporală, subliniind importanța timpului în dezvoltarea umană, inclusiv influențele contextuale și tranzițiile ecologice, cum ar fi nașterea unui frate sau schimbările de la locul de muncă, care pot modifica structura microsistemului și, implicit, dezvoltarea individului. (Crawford, 2020)

EXEMPLUL CONCRET pentru cazul unui tânăr ce a devenit agresor online ar suna cam așa:

Un exemplu care integrează cele cinci sisteme descrise de Bronfenbrenner și explică formarea unui tânăr agresor online poate fi următorul:

Un adolescent care crește într-o familie marcată de conflicte, unde părinții se ceartă frecvent și ignoră nevoile emoționale ale copilului (microsistem), ajunge să manifeste frustrare la școală, unde este marginalizat și nu primește sprijin de la profesori sau colegi. Această lipsă de sprijin între familie și școală subliniază o interacțiune slabă între microsisteme (mesosistem). În același timp, tatăl adolescentului lucrează într-un loc stresant, iar stresul și absența lui influențează indirect comportamentul copilului (exosistem). Pe măsură ce adolescentul petrece mai mult timp pe internet, este influențat de o cultură digitală care normalizează trolling-ul și agresiunea ca metode de afirmare (macrosistem). În final, o tranziție din viața sa, cum ar fi mutarea la un liceu nou sau divorțul părinților, accentuează sentimentul de instabilitate și frustrările acumulate, declanșând comportamentul agresiv online (chronosistem).

Acest exemplu arată cum fiecare nivel contribuie la formarea comportamentului unui agresor online.

Imaginea agresorului online nu este niciodată unilaterală. Ea este un rezultat al unei interacțiuni complexe de factori. Sub protecția unui ecran se poate ascunde o persoană mânată de influențe traumatice sau dinamici sociale nefavorabile, dar înțelegerea acestor mecanisme de formare, nu trebuie vreodată să scuze agresorul, ci doar să ofere victimei încrederea că de cele mai mule ori, este vorba de agresor, de ce se află în el și nu există o vină din partea victimei. Dacă nu erai tu victima, era altcineva!

Articole sugerate:

Lumsden, K., & Morgan, H. (2017). Media framing of trolling and online abuse: silencing strategies, symbolic violence, and victim blaming. Feminist Media Studies, 17(6), 926-940. https://doi.org/10.1080/14680777.2017.1316755

Leonard, M. M. (2010). "I did what I was directed to do but he didn't touch me": The impact of being a victim of internet offending. Journal of Sexual Aggression, 16(2), 249–256.https://doi.org/10.1080/13552601003690526

Surse:

 Crawford, M. (2020). Ecological Systems theory: Exploring the development of the theoretical framework as conceived by Bronfenbrenner. J Pub Health Issue Pract, 4(2), 170. doi: https://doi.org/10.33790/jphip1100170.

 Zimbardo, P. G. (1969). The human choice: Individuation, reason, and order versus deindividuation, impulse, and chaos. În W. J. Arnold & D. Levine (Eds.), Nebraska Symposium on Motivation. University of Nebraska Press.